Autor: Conf. Univ. Dr. Remus CHINĂ

Implementarea procesului de asigurarea calității în mediul educațional românesc a fost o decizie sistemică și o inițiativă importantă pentru anul 2005, momentul t0 al acesteia. Această inițiativă avea la bază mai multe evenimente pan-europene, desfășurate la nivelul miniștrilor educației, dedicate inclusiv, unei mai bune corelări între piața muncii și mediile educaționale, prin implementarea în procesele educaționale a unor mecanisme, proceduri și principii specifice managementului calității. Începând cu 2007, sistemul educațional românesc a trecut la reglementarea procedurilor de acreditare a entităților educaționale din sistem și la aplicarea lor efectivă, educația devenind al doilea domeniu reglementat în România, pe lângă cel al construcțiilor! Procedurile de acreditare, metodologiile de evaluare și autoevaluare ale școlilor și universităților din sistem (denumite generic „entități educaționale”) aveau ca scop convergent realizarea a ceea ce prin pachetul legislativ – normativ elaborat, a fost definit „asigurarea calității educației”.Un demers sistemic de o asemenea anvergură ar fi trebuit să conducă la rezultate pe măsură, astfel încât salturile calitative la nivel de sistem trebuia să fie relevante și solide în raport cu evoluția altor sisteme educaționale, cel puțin din spațiul comunitar, ceea ce nu s-a întâmplat. În lucrarea noastră vom analiza într-un mod critic și proactiv, principalele cauze ale semi-eșecului asigurării calității educației în sistemul educațional românesc și, în același timp să formulăm posibile soluții privind o abordare corect – tehnică a asigurării calității, bazată pe elemente ale managementului calității, deja consacrate de peste 80 de ani.

Autor: Drd. Dipl. Ing. Ec. Irina COICIU

Scopul acestui articol este de a analiza cadrul european de reglementare referitor la infrastructurile critice – în special directivele CER şi NIS2 –, de a evidenția obligațiile impuse statelor membre și de a evalua implicaţiile pentru practicile de Business Continuity Management (BCM). Analiza oferă un fundament pentru înţelegerea modului în care România şi organizaţiile din România se pot pregăti pentru conformare, dar și pentru valorificarea oportunităţilor aduse de aceste reglementări.

Autori: Ing. Ec. Adelina Elena DOBRE și
Auditor intern public superior Iuliana-Monica BEȚIU

Articolul propune o abordare metodologică care adaptează principiile de dimensionare a funcției de audit intern, aplicate în domeniul public, la particularitățile organizațiilor din sectorul privat. Sunt analizate criterii de evaluare a riscurilor, estimarea necesarului de resurse și alocarea eficientă a personalului de audit, ținând cont de dimensiunea organizației, complexitatea proceselor, nivelul de digitalizare și structura organizațională. Lucrarea integrează concepte de guvernanță corporativă și management al riscurilor, evidențiind modul în care funcția de audit intern poate contribui la îmbunătățirea performanței, la asigurarea conformității și la consolidarea sustenabilității organizaționale. Un exemplu aplicativ în contextul unui lanț comercial național demonstrează implementarea practică a metodologiei și relevanța acesteia pentru optimizarea resurselor și creșterea eficienței activităților de audit. Rezultatele evidențiază importanța unei abordări diferențiate, orientate pe risc și adaptate specificului organizațional, oferind un cadru teoretic și practic util atât cercetătorilor, cât și profesioniștilor din domeniul auditului intern și al managementului organizațional.

Autor: Ema Claudia LEON

Schimbarea nu mai bate la ușă, ea locuiește deja în biroul nostru. Pandemii, crize economice și geopolitice, digitalizare accelerată: toate au transformat regulile jocului într-un ritm amețitor. În acest peisaj, leadership-ul nu mai înseamnă doar decizie rapidă sau autoritate. Liderii care rezistă și inspiră își construiesc succesul pe trei piloni discreți, dar decisivi: gestionarea timpului, onestitate și adaptabilitatea continuă.

Autor: Coordonator Compartiment Audit Intern Tudor PAIDOLA

Controlul Financiar Preventiv Propriu (CFPP) este un instrument esențial al bunei gestiuni a fondurilor publice, având rolul de a verifica legalitatea, regularitatea și încadrarea operațiunilor financiare înainte de angajarea și plata acestora. Materialul de faţă sintetizează cadrul legal aplicabil, condițiile cumulative pentru desemnarea persoanei responsabile cu CFPP, clasificarea entităților la care se aplică CFPP și procedura de desemnare și avizare, în conformitate cu O.U.G. nr. 119/1999, Ordinul MFP nr. 923/2014 și modificările aduse prin OMFP nr. 17/2022.

Autor: Ing. Ec. Lucreția RĂUȚ

În contexul general actual, în care schimbările climatice devin din ce în ce mai presante, companiile trebuie să se dezvolte și, evident că au nevoie de resurse suplimentare pentru atingerea acestui obiectiv strategic. Cele care își doresc să atragă investiții trebuie să aibă în vedere și criterii legate de protecția mediului și sustenabilitate. Regulamentul (UE) 2020/852 (Taxonomia UE) și principiul DNSH (Do No Significant Harm – Nu Provoca Prejudicii Semnificative) impun ca activitățile economice finanțate prin fonduri europene, inclusiv Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), să nu cauzeze prejudicii semnificative celor șase obiective de mediu definite în Articolul 9 din Regulament.
Prin Regulamentul privind TAXONOMIA, se stabilesc criteriile conform cărora se determină dacă o activitate economică se califică drept durabilă din punctul de vedere al mediului în scopul stabilirii gradului de sustenabilitate al unei investiţii, din aceeaşi perspectivă a mediului. Regulament stabileşte o listă de 6 obiective de mediu. Contribuţia substanţială la unul sau mai multe dintre aceste obiective de mediu, precum şi faptul că acestea nu sunt prejudiciate în mod semnificativ (principiul DNSH), reprezintă unul dintre criteriile pentru stabilirea gradului de sustenabilitate de mediu al unei investiţii (detalii în articolul din revista Top Quality Management nr.16, august 2025).