Autori text: Dr. Ing, Emil CIOBANU și Prof. Univ. Dr. Ing. Nicolae DRĂGULĂNESCU

Nota autorilor:
Ne-am propus să oferim cititorilor noștri, în cadrul a două articole distincte, atât o prezentare exhaustivă (pe capitole, clauze și anexe) a modificărilor textului în limba engleză al standardului ISO 9001 – modificări preconizate a fi introduse în noua ediție, din 2026 (față de ultima ediție, din 2015) și propuse spre dezbatere și consensualizare – cât și unele explicații, argumente și comentarii privind aceste modificări, necesitatea, utilitatea, aplicabilitatea și implicațiile lor (inclusiv cu referire la alte standarde ISO privind sistemele de management) precum și detalii privind procesul de revizuire/ modificare în sine.

Primul articol va trata aspectele cuprinse în proiectul de standard referitoare la Introducere și Sistemul de management al calității – Cerințe. Cel de-al doilea articol va fi dedicat Anexei A (informativă), care oferă clarificări privind structura, terminologia și clauzele standardului, precum și Bibliografiei.

Autor text: Conf. Univ. Dr. Remus CHINĂ

Nota autorului:
Eforturile privind implementarea instrumentelor și modelelor specifice managementului calității în managementul proceselor educaționale a generat numeroase provocări privind aspectele esențiale ale conceptelor ”educație” și ”calitatea educației”. Principala provocare este, în opinia noastră, legată de calitatea produselor și a serviciilor educaționale ”livrate” de profesor elevilor/studenților, respectiv de calitatea produselor și a serviciilor educaționale oferite/livrate de orice școală către elevi/părinți/părți interesate. Totuși, numeroase confuzii referitoare la conceptele ”produs educațional” și ”serviciu educațional”, au generat întrebări semnificative: Ce este? Ce face? Cine face? Când? Unde? Cum? Ce înseamnă calitatea educației?

În lucrarea noastră încercăm să clarificăm aspecte determinante ale produselor și serviciilor educaționale realizate de profesor și/sau de organizația școlară și, în același timp, să demonstrăm că managementul eficient și eficace al proceselor care conduc la realizarea produselor educaționale determină calitatea educației furnizată elevilor/studenților într-un context formalizat – în cadrul unei organizații educaționale.

Autor text: Drd. Dipl. Ing. Ec. Irina COICIU

Nota autorului:
Digitalizarea accelerată a proceselor organizaționale a amplificat semnificativ impactul riscurilor cibernetice și a transformat incidentele digitale în potențiali declanșatori ai unor crize organizaționale complexe. În acest context, abordările fragmentate ale Business Continuity Management (BCM), Crisis Management și Cyber Resilience se dovedesc insuficiente pentru a asigura o capacitate reală de răspuns și adaptare.

Articolul analizează relația dintre aceste trei domenii, evidențiind limitele tratării lor ca inițiative independente și argumentând necesitatea unei integrări funcționale și decizionale. Printr-o abordare conceptuală, sunt clarificate rolurile și perspectivele complementare ale BCM, Crisis Management și Cyber Resilience, fiind identificate principalele analizate principalele puncte de vulnerabilitate organizațională asociate gestionării crizelor digitale. În continuare, criza cibernetică este analizată ca fenomen organizațional sistemic, cu efecte în lanț asupra proceselor critice, mecanismelor decizionale, reputației și încrederii stakeholderilor.

Pe baza acestei analize, articolul propune elementele-cheie ale unui cadru coerent de reziliență organizațională, centrat pe guvernanță integrată, alinierea mecanismelor decizionale, testare comună și dezvoltarea unei culturi organizaționale orientate spre colaborare și învățare. Implicațiile pentru organizațiile din România sunt discutate în contextul digitalizării accelerate și al cerințelor de reglementare în continuă evoluție.

Concluzia principală este că integrarea Business Continuity Management, Crisis Management și Cyber Resilience reprezintă o condiție esențială pentru transformarea rezilienței dintr-o reacție punctuală într-o capabilitate strategică, capabilă să susțină continuitatea și performanța organizațională în era crizelor digitale.

Autor text: Ema Claudia LEON

Nota autorului:
În ultimii ani, ESG a fost adesea redus la raportare: indicatori, tabele, declarații de conformitate. Dintre cele trei componente, Guvernanța (G) este cea care determină dacă E și S sunt reale sau doar bine redactate.

Guvernanța nu înseamnă doar politici și comitete, ci modul în care o organizație ia decizii, își gestionează riscurile, își asumă responsabilitatea și își păstrează integritatea atunci când apare presiunea: financiară, reputațională, tehnologică sau umană.

Datele confirmă această schimbare de paradigmă. Conform PwC Global Investor Survey 2024, 71% dintre investitori afirmă că integrarea ESG în strategia de business este esențială pentru deciziile de investiții, iar 75% consideră că măsurarea impactului social și de mediu clarifică riscurile materiale ale companiei. Guvernanța este mecanismul care face posibil acest lucru.

Autor text: Ing. Ec. Adelina Elena DOBRE

Nota autorului:
Inteligența artificială (AI) devine rapid un element central al transformării organizaționale, iar consiliile de administrație se confruntă cu provocarea de a adapta guvernanța și supravegherea strategică la ritmul accelerat al adoptării acestor tehnologii. Articolul explorează cauzele pentru care inițiativele AI generează adesea rezultate sub așteptări, evidențiind lipsa coerenței strategice, neclaritatea valorii și implementările fragmentate. Sunt prezentate prioritățile Consiliului de Administrație (CA) pentru integrarea strategică a AI: definirea poziționării în cadrul obiectivelor organizaționale, adaptarea modelului de guvernanță și solicitarea de performanță, transparență și reziliență de la management. În acest context, auditul de sistem este evidențiat ca un instrument de sprijin important pentru CA, oferind: evaluări independente, identificarea riscurilor emergente și verificarea coerenței între strategie, procese și tehnologie.

Autor text: Ing. Ec. Lucreția RĂUȚ

Nota autorului:
Deșeurile din construcții și demolări (CDW – Construction and Demolition Waste) constituie cel mai mare flux de deșeuri generat în Uniunea Europeană, având o contribuție semnificativă la impactul asupra mediului al sectorului construcțiilor. Acestea cuprind materiale precum betonul, cărămizile, lemnul, metalele, sticla și materialele plastice, rezultate din activități de demolare, renovare și construcții noi.

Gestionarea eficientă a deșeurilor din construcții și demolări este esențială pentru tranziția către economia circulară, având ca obiective reducerea cantităților generate, stimularea reutilizării și reciclării materialelor, precum și limitarea depozitării finale a deșeurilor.