Revista Top Quality Management

Articolul detaliază filosofia lui Shigeo Shingo privind îmbunătățirea proceselor și prevenirea erorilor în producție. Deming, acum mai bine de 50 de ani, a subliniat că majoritatea insatisfacțiilor clienților provin din ineficiențele sistemelor și proceselor, nu din neglijența angajaților. În aceeași perioadă, Shigeo Shingo a introdus conceptul de Poka Yoke, o metodologie japoneză destinată să prevină erorile neintenționate prin implementarea de dispozitive și metode care blochează apariția neconformităților. Poka Yoke se bazează pe ideea că erorile umane sunt inevitabile, dar prin proiectarea corectă a proceselor și implementarea unor soluții simple, este posibil să se reducă semnificativ riscul de erori. Exemplificările din articol arată cum Poka Yoke este utilizat în viața de zi cu zi și în diverse domenii, demonstrând eficiența sa în prevenirea problemelor înainte ca acestea să devină critice. Articolul subliniază importanța abordării preventive în locul celei reactive și oferă în acest sens exemple concrete de aplicare a Poka Yoke.

Articolul Postfață la cartea “Arhitectul calității” aduce un omagiu lui Joseph Moses Juran, unul dintre pionierii managementului calității. Juran este recunoscut la nivel internațional pentru contribuțiile sale substanțiale în domeniul calității, printre care se numără introducerea și popularizarea principiului Pareto, cunoscut și ca regula 80/20, care a revoluționat abordarea îmbunătățirii calității în organizații. În plus, el a fost unul dintre fondatorii conceptului de Total Quality Management (TQM), care pune accent pe implicarea tuturor nivelurilor organizaționale în procesul de asigurare a calității.

În articol sunt enumerate contribuțiile lui Juran la educația și industria mondială, prin lucrări fundamentale și conferințe susținute, în special în Japonia, unde a jucat un rol cheie în dezvoltarea unei culturi a calității, contribuind astfel la succesul economic postbelic al acestei țări. Întâlnirea dintre Juran și prof.univ.dr.ing Nicolae Drăgulănescu, autorul articolului, este menționată ca un moment semnificativ, subliniind respectul reciproc și schimbul de idei între cei doi experți. Nicolae Drăgulănescu a fost inspirat de abordările lui Juran și a implementat în România unele dintre principiile sale fundamentale, contribuind la dezvoltarea managementului calității în țară.

În final, articolul subliniază recunoașterea internațională de care s-a bucurat Juran, inclusiv prin faptul că a fost distins cu numeroase onoruri și titluri, printre care se numără și calitatea sa de membru al Academiei Române, ceea ce reflectă aprecierea vastă și contribuțiile sale excepționale în domeniul calității.

Articolul detaliază impactul profund al schimbărilor climatice asupra resurselor naturale și activităților economice, subliniind importanța adoptării unor practici sustenabile pentru protejarea mediului. Se analizează rolul standardelor internaționale, respectiv ISO 14091:2021, în evaluarea riscurilor și adaptarea la schimbările climatice, precum și reglementările recente care impun companiilor să raporteze impactul ecologic al activităților lor. În articol veți descoperi cum inițiativele globale și regionale, inclusiv cadrul UE pentru proiectarea ecologică, contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la promovarea dezvoltării durabile. În plus, se analizează modul în care schimbările climatice influențează prioritățile de mediu ale organizațiilor, oferind atât provocări, cât și oportunități pentru îmbunătățirea performanței ecologice și adoptarea de soluții inovatoare.

Articolul analizează problemele majore identificate de către auditorii interni în sistemele de control intern ale entităților publice. Se evidențiază deficiențele critice din domeniile IT, juridic și achiziții publice, care afectează eficiența și securitatea operațiunilor. Articolul subliniază necesitatea unei revizuiri riguroase a procedurilor și a unei îmbunătățiri a autoevaluării sistemului de control intern managerial. Astfel, prin implementarea unor criterii de evaluare mai stricte și detaliate, riscurile majore vor putea fi abordate proactiv, iar organizațiile vor putea asigura conformitatea cu reglementările și își vor putea atinge obiectivele cu mai multă eficiență și transparență.

Articolul descrie principalele obstacole întâmpinate de organizații în stabilirea unui sistem eficient de control intern având la bază o cercetare efectuată de echipa Top Quality Management sub îndrumarea dlui. Prof. dr. Ing. Eugen Irimia. S-au identificat cinci provocări majore: rezistența la schimbare, lipsa suportului din partea conducerii, insuficiența resurselor specializate, lipsa instruirii adecvate și complexitatea reglementărilor. Articolul oferă o analiză amplă și recomandări pentru abordarea acestor probleme, inclusiv dezvoltarea unei culturi organizaționale care să sprijine schimbarea și investiția în resurse specializate și instruire. Prin implementarea recomandărilor propuse, organizațiile pot îmbunătăți performanța și asigura sustenabilitatea sistemului de control intern.

Autorul articolului analizează cum succesul în afaceri este influențat de dinamica și rapiditatea schimbărilor din mediul intern și extern al organizației, subliniind importanța gestionării riscurilor. Într-o eră în care recordurile sunt depășite frecvent, riscurile devin inevitabile și trebuie privite nu doar ca amenințări, ci și ca oportunități. De asemenea, autorul descrie metodele prin care organizațiile pot construi strategii eficiente de management al riscurilor, bazate pe analiza trecutului, prezentului și viitorului. Recomandarea principală este ca managerii să adopte o abordare proactivă, identificând și valorificând oportunitățile ascunse în spatele riscurilor pentru a asigura succesul sustenabil al afacerii.

Articolul oferă îndrumări practice pentru organizații în stabilirea limitei de toleranță la riscuri acceptabilă. Se detaliază pașii necesari pentru definirea pragului maxim de risc acceptabil, inclusiv analiza obiectivelor organizaționale, consultarea părților interesate și documentarea politicilor de toleranță la risc. Printre sfaturile cheie se numără monitorizarea periodică a riscurilor și ajustarea limitelor pe baza schimbărilor din mediul intern și extern organizațional. Articolul ilustrează aplicarea acestor sfaturi printr-un exemplu practic al unei companii farmaceutice, subliniind importanța unei abordări structurate și dinamice în managementul riscurilor.

Articolul analizează importanța dezvoltării și implementării strategiei de audit intern conform standardului 9.2 din cadrul The Global Internal Audit Standards 2024, subliniind rolul esențial al conducătorului executiv al auditului intern (CAE) în acest proces. Strategia trebuie să fie aliniată cu obiectivele organizaționale și să includă viziunea pe termen lung, obiectivele strategice și inițiativele de sprijin, toate orientate spre îmbunătățirea performanței funcției de audit. În cadrul articolului, se detaliază un model de strategie care include analiza SWOT și analiza diferențelor, oferind o imagine de ansamblu asupra stării actuale a funcției de audit intern și identificând pașii necesari pentru alinierea acesteia cu obiectivele organizaționale. Acest model evidențiază rolul auditului intern în sprijinirea managementului și în maximizarea valorii adăugate pentru organizație.

Articolul abordează complexitatea gestionării deșeurilor periculoase din domeniul medical, subliniind importanța respectării principiilor fundamentale precum „poluatorul plătește” și „precauțiunea”. Deșeurile medicale, incluzând resturi infecțioase, chimice și anatomo-patologice sunt extrem de periculoase și necesită măsuri stricte de colectare, depozitare, tratare și eliminare. Reglementările în vigoare, inclusiv Normele Tehnice și Directiva 2008/98/CE, stabilesc proceduri clare pentru minimizarea riscurilor și monitorizarea eficientă a proceselor de gestionare. Analiza rezultatelor și perspectivele naționale relevă atât progrese, cât și provocări în aplicarea acestor reglementări, subliniind nevoia de îmbunătățire continuă în gestionarea deșeurilor periculoase.

Articolul prezintă tranziția de la un model de guvernare bazat pe control centralizat, denumit “Leviathan”, la simularea asigurării calității educației în România, în special prin intermediul OUG 75/2005 și noile legi ale educației. Autorul, prof. univ. dr. ing. Nicolae Drăgulănescu, combate aceste reglementări, evidențiind neconcordanțele cu standardele internaționale și impactul negativ asupra sistemului educațional. De asemenea, articolul analizează efectele disfuncționale ale acestui model de guvernare asupra universităților și propune necesitatea unui nou model instituțional pentru asigurarea calității educației