Autor: Drd. Dipl. Ing. Ec. Irina COICIU

Nota autorului:
Continuitatea produselor și serviciilor prioritare depinde adesea de resurse aflate sub controlul furnizorilor, subcontractorilor și partenerilor organizației. Identificarea acestor dependențe reprezintă un punct de plecare, însă protejarea continuității necesită integrarea cerințelor relevante în întregul ciclu al relației cu furnizorul: evaluare, selecție, contractare, colaborare și monitorizare.

Articolul analizează modul în care obiectivele de continuitate ale organizației pot fi corelate cu capacitatea furnizorilor critici. Sunt abordate criteriile de evaluare a acestei capacități, formularea cerințelor contractuale, dovezile care pot susține declarațiile furnizorului și mecanismele de colaborare în cazul unei întreruperi. O atenție distinctă este acordată diferenței dintre existența unui plan de continuitate și posibilitatea demonstrată de a furniza resursa necesară în intervalul și la nivelul de serviciu cerute de organizația client.

Analiza evidențiază necesitatea unei abordări proporționale cu impactul potențial al întreruperii. Furnizorii care susțin activități prioritare necesită o evaluare mai aprofundată, cerințe clare și o monitorizare adaptată schimbărilor din profilul lor operațional. Contractul poate stabili responsabilități și drepturi de informare, însă continuitatea depinde și de calitatea informațiilor schimbate, de compatibilitatea obiectivelor de recuperare și de pregătirea practică a ambelor părți.

Concluziile subliniază că gestionarea continuității furnizorilor este un proces continuu. Capacitățile declarate trebuie analizate în raport cu nevoile organizației, susținute prin dovezi adecvate și revizuite atunci când apar schimbări sau incidente. Această abordare permite identificarea timpurie a diferențelor dintre continuitatea necesară și cea pe care furnizorul o poate asigura.

Autor: Ing. Ec. Adelina Elena DOBRE

Nota autorului:
Articolul prezintă emergența operațiunilor autonome în organizațiile moderne și impactul profund pe care această transformare tehnologică îl are asupra auditului sistemelor de management, într-un context în care noua ediție a standardului ISO 19011:2026 oferă linii directoare actualizate pentru evaluarea conformității și maturității proceselor. Procesele autonome, caracterizate prin capacitatea de a lua decizii fără intervenție umană, de a se autoregla și de a genera fluxuri continue de date, modifică fundamental modul în care auditorii identifică dovezile, evaluează riscurile și validează controalele operaționale. În absența mecanismelor tradiționale de trasabilitate, auditul acestor sisteme necesită o abordare metodologică nouă, orientată spre analiza algoritmică, verificarea logicii decizionale, interpretarea telemetriei și evaluarea responsabilității într-un mediu digital în care decizia este distribuită între sisteme inteligente și infrastructuri interconectate. Articolul propune un model original de audit al proceselor autonome, construit pe etape succesive de identificare a nivelului de autonomie, evaluare a riscurilor algoritmice, verificare a conformității deciziilor automate și validare a dovezilor digitale, model care extinde principiile ISO 19011:2026 și le adaptează la realitățile tehnologice ale organizațiilor contemporane. În final, se argumentează că auditul operațiunilor autonome reprezintă o nouă frontieră profesională, care solicită auditorilor competențe digitale avansate, capacitatea de a interpreta sisteme complexe și o înțelegere profundă a interdependențelor digitale, într-o lume în care procesele autonome vor deveni norma, iar rolul auditorului se va transforma din verificator procedural în analist strategic al rezilienței organizaționale.

Autor: Auditor financiar / membru CAFR Constantin GHEORGHE

Nota autorului:
Prezentul articol analizează rolul indicatorilor cheie de risc (Key Risk Indicators – KRI) în cadrul sistemelor moderne de management al riscului și de guvernanță corporativă. Sunt prezentate metodologia de construcție a unui KRI, aplicabilitatea acestuia pe diferite domenii de activitate, distincția față de indicatorii de performanță (KPI), tipologia KRI preventivi și de alertă, precum și modul în care aceștia susțin monitorizarea riscului rezidual și fundamentarea deciziilor strategice. Articolul include exemple sectoriale, un model de tablou de bord (dashboard) dedicat KRI și o discuție privind pragurile de toleranță, nivelurile de risc și indicatorii de avertizare timpurie.

Autor: Auditor intern public superior Iuliana-Monica BEȚIU

Nota autorului:
Raportul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) aferent anului 2025 evidențiază o transformare semnificativă a tipologiilor de fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene. Noile mecanisme frauduloase devin tot mai sofisticate, digitalizate și transfrontaliere, valorificând vulnerabilități asociate globalizării economice, comerțului electronic, utilizării criptomonedelor și inteligenței artificiale. Articolul analizează principalele constatări ale raportului OLAF și examinează implicațiile acestora asupra sistemelor de management al riscurilor, control intern, audit și guvernanță a fondurilor europene. Sunt abordate în mod particular vulnerabilitățile identificate în domeniul achizițiilor publice, al Facilității de Recuperare și Reziliență (RRF), al fraudelor vamale și al cooperării instituționale europene. Analiza evidențiază necesitatea consolidării mecanismelor preventive prin digitalizare, interoperabilitatea bazelor de date, audit bazat pe risc și utilizarea tehnologiilor avansate pentru detectarea timpurie a fraudelor. În acest context, protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene depășește dimensiunea financiară tradițională și devine un element esențial al securității economice și al rezilienței instituționale.

Autor: Ema-Claudia LEON

Nota autorului:
Onboarding‑ul insuficient nu pare o cheltuială reală, dar generează o „datorie de onboarding” care se acumulează în timp și afectează productivitatea întregii echipe. Atunci când un angajat nou este aruncat direct în sarcini, fără context, proceduri clare sau documentație, organizația plătește prin întreruperi repetate, timp de reconectare, informații contradictorii și un ritm lent de acomodare. În firmele mici, unde cunoștințele operaționale sunt adesea concentrate în mintea unei singure persoane, această datorie devine vizibilă rapid și se poate transforma în risc de plecare chiar în perioada de probă — exact momentul în care costul recrutării a fost deja suportat.

Articolul subliniază că integrarea nu este doar o formalitate legală, ci o investiție strategică. De la obligațiile minime din Codul Muncii și SSM, până la exemple internaționale precum Netflix și Google, concluzia este aceeași: companiile care tratează onboarding‑ul ca proces real, documentat și repetabil au retenție mai bună și angajați care devin independenți mai repede. Recomandările includ liste clare pe etape, documentarea întrebărilor frecvente, instructaj SSM explicat, un coleg‑mentor și materiale asincrone care reduc presiunea pe seniori — toate contribuind la prevenirea unei datorii care, lăsată neplătită, crește „dobânda” lună de lună.

Autor: Prof. Univ. Dr. Ing. Nicolae-George DRĂGULĂNESCU

Nota autorului:
În cadrul competiției tot mai dure existente pe piața educațională globalizată, în multe universități competitive din lume au devenit tot mai importante problemele atragerii și reținerii celor mai buni studenți, educării lor adecvate și intrării lor cu succes, ca absolvenți, pe piața forței de muncă. Astfel, astăzi, succesul universității este determinat în cea mai mare măsură de succesul studenților și al absolvenților acesteia.

Calitatea universității poate fi abordată actualmente pe baza a numeroase cerințe și criterii reprezentând interesele părților interesate implicate.

Această contribuție prezintă o cercetare din perspectiva intereselor studenților și a absolvenților a atât de necesarului proces de îmbunătățire instituțională continuă. În acest cadru, un rol esențial revine evaluării și satisfacerii nevoilor și așteptărilor studenților, ca viitori absolvenți, contribuind astfel la îmbunătățirea imaginii, eficienței, productivității și competitivității universității – deci a calității acesteia – pe piața educațională globalizată.